Profesorul Leonid VOLOȘCIUC: „A fi savant înseamnă a te simți chemat, ales pentru această sarcină și apt pentru a o îndeplini”.Interviu realizat de Eugenia Tofan

Profesorul Leonid VOLOȘCIUC: „Aactualmente, tot mai actuală devine necesitatea elaborării mijloacelor alternative de protecție a plantelor…

Agricultura modernă reprezintă un domeniu strategic pentru siguranța alimentară  și perpetuarea vieții pe Pământ.

O frumoasă aniversare deschide luna lui Brumar din acest an. 70 de toamne a adunat doctorul habilitat în științe biologice, profesor cercetător, Leonid VOLOȘCIUC, șef de Laborator fitopatologie și biotehnologie în cadrul Institutului de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor al USM. Domnul Leonid Voloșciuc este savant notoriu în domeniul protecției plantelor, virusologiei, microbiologiei, biotehnologiei, ecologiei și agriculturii ecologice, recunoscut fondator al unei direcții noi în știință, cum este biotehnologia producerii și aplicării preparatelor biologice pentru protecția integrată a plantelor în agricultura convențională și ecologică. Colegii, dar și cei care îl cunosc, îl caracterizează drept un exemplu de personalitate remarcabilă care duce cu măreție torța cercetării prin meandrele complexe ale cunoașterii și asta grație contribuției sale neobosite la deschiderea diverselor activități, concretizate în ascensiuni științifice, didactice și manageriale, împletirii armonioase, realizării sinergice a multiplelor teorii, viziuni, ipoteze, lucrări, înalt apreciate atât de colectivul unde activează, cât și de comunitatea științifică.

Așa cum deja am obișnuit comunitatea științifică, dar și publicul larg cu intențiile noastre, bune sperăm, de a a-i informa pe diverse căi cu un profil mai detaliat al omagiatului, îl invităm și pe profesorul Leonid Voloșciuc la un dialog pe care îl dedicăm integral frumosului hotar al vieții sale, cu rugămintea de ne relata și despre ultimele noutăți din activitatea sa de cercetare. Vom aborda, bineînțeles, problema reformei în știință, cum vede viitorul științei. Vom discuta despre valoarea omului de știință, meritocrație și viceversa, despre succes, invidie și prețul acestora. Vă invităm să fiți cu noi.

Stimate Domnule Profesor Leonid Voloșciuc, începem prin a Vă mulțumi că ați acceptat să ne oferiți câte ceva din sertarele sufletului Dvs, din ceea ce credeți că a fost viața Dumneavoastră și cum a fost ea până acum - un destin, un noroc, o circumstanță, un efort, o necesitate și o să continuați Dvs.

-Pornind de la caracterul deschis al tuturor activităților mele, de totdeauna m-am bucurat de posibilitatea de a dialoga și comunica cu reprezentanții comunității științifice și a publicului larg. În temeiul practicii impresionante de activitate, am înțeles că aceasta reprezintă o modalitate eficientă de a te menține în formă și concomitent o cale de abordare a căilor și metodelor de învățare. Sunt susținătorul căii de învățare pe tot parcursul vieții, dar nu a vieţii ideale, cum o fac unii, ci a celei reale, realizând programul individual de manifestare a vieții reale prin munca asiduă. Drept dovadă îmi amintesc de bunele îndrumări citite încă din fragedă tinerețe, lansate de Ion Heliade Rădulescu, care spunea că „Fără școală să nu aștepte nimeni nici părinți buni, nici fii buni și, prin urmare, nici stat bine organizat și bine cârmuit și păstorit”. Promovarea procesului de învățare în domeniul cercetării, inovării și educaţiei la nivel național şi internațional poate să asigure rezultate impresionante doar în condițiile când la baza acestora se află responsabilitățile individului cu fortificarea mǎsurilor de sporire a responsabilităților față de propria învățare, luând în considerare necesităţile pregătirii profesionale și a dezvoltării societății. Spun aceasta, deoarece procesul învățării, început de la cea mai fragedă vârstă, a continuat la școala medie din localitate, studiile medii speciale din Colegiul Agricol din Țaul (raionul Dondușeni), fortificându-se la Alma Mater, Facultatea de Biologie și Pedologie a Universității de Stat din Moldova. Am putea spune că aceasta nu a fost un noroc sau o circumstanță, ci un destin realizat doar prin eforturi consistente, necesitatea în care a fost un element indispensabil. Deşi în activitățile științifice eram implicat chiar de la primii ani de studii din colegiu (responsabil din partea elevilor de activitatea Lotului experimental al instituției) si în anii de studenție (responsabil de activitățile cercului științific al catedrei), totuși, decizia finală a fost luata la anul cinci al facultății, când a trebuit să mă determin ce aleg: participarea la Olimpiada unională sportivă a universităților, prezentarea unui raport științific la una din conferințele științifice studențești de la Riga (Letonia). Nu pot să nu-mi amintesc de sfaturile Domnului academician Valeriu Rudic, care a insistat să merg anume la conferință, dar nu la olimpiada sportivă. Anume după succesele înregistrate la acest for științific am zis că întreaga viață va fi legată de cercetarea științifică. Au urmat studiile doctorale în Aspirantura AȘM și revenirea la facultate, unde, bineînțeles, am continuat activitățile de cercetare pe fundalul unei șarje didactice masive. E de menționat că anume aici au fost înregistrate primele rezultate asupra unei probleme deosebit de importante, cum este protecția plantelor pe calea utilizării mijloacelor de reducere a presei pesticide.  

Să vorbim despre impactul cercetărilor Dvs în do­meniul ştiinţelor biologice și agricole și cum V-a apărut dragul de agricultura ecologică? Necesitate, inovație, diversitate, actualitate, tendință?

-Impactul rezultatelor înregistrate în cercetările științifice este determinat în mare măsură de actualitatea și oportunitatea lor, precum și libertatea creației știinţifice, care la faza iniţială de activităţi la facultate și în doctorantura AȘM pentru mine constituiau un stimulent și motivație foarte importante. Acumulând cunoștințe universitare profunde, fiind încântat de activitățile științifice și rezultatele înregistrate de savanții de la facultate și AȘM, am simțit un impuls și o pasiune deosebită față de ceea ce făceam.  Folosind acest drept fundamental, am depistat singur o sensibilitate sporită față de procesele inovative, ceea ce s-a realizat în implicarea în mai multe contracte gospodărești, care au contribuit esențial la dezvoltarea responsabilității şi independenței cadrelor știinţifice, încurajarea responsabilității personale;  responsabilitatea pentru succesele sau insuccesele proprii în procesul investițional, consolidarea independenței personale în activităţile de cercetare, precum și stimularea dezvoltării personale.

Identificând mai multe probleme provocate de virusurile fitopatogene, bucurându-mă de ajutorul mentorilor universitari și apreciind înalt ajutorul acordat de mai mulți îndrumători eminenți, am conștientizat că doar la cunoașterea profundă a particularităților biologice a agenților patogeni putem spera la fundamentarea și aplicarea mijloacelor de combatere a lor. Concomitent, am pătruns în esența celor spuse de Isaac Newton „Dacă am văzut mai departe, este pentru ca am stat pe umerii giganților”, exprimându-mi onoarea și recunoașterea personalităților din acest domeniu. Realizările înregistrate în rezultatul studiilor au permis evidențierea, identificarea și determinarea particularităților biologice a principalilor agenți patogeni de origine virală și elaborarea sistemei de măsuri pentru combaterea agenților patogeni ai virozelor la culturile agricole și decorative, precum și constituirea și asigurarea schemei de obținere și funcționare a materialului devirusat. Pornind de la impactul grav al insectelor dăunătoare și necesitatea elaborării și aplicării mijloacelor ecologic inofensive de protecție a plantelor, am reușit să aplic și să promovez rezultatele înregistrate, precum și realizările centrelor științifice internaționale în do­meniul ştiinţelor biologice și agricole, punând accent pe aplicarea mecanismelor naturale, adică a protecției biologice a plantelor. Practica mondială, dar și logica executării cercetărilor în acest domeniu, evidențiază necesitățile activităților inovaționale promovate în diferite țări, care grație actualității deosebite a înregistrat tendințe promițătoare în cadrul unui domeniu deosebit de cercetare și a unui mod deosebit de viață, cum este agricultura ecologică. Anume cunoscând realizările mondiale în acest domeniu și în temeiul acumulării rezultatelor impresionante în agricultura Republicii Moldova am fost inițiatorul conceptului promovării agriculturii ecologice pe meleagurile noastre (2000). De drag față de acest domeniu deosebit, pe parcursul ultimilor ani, grație schimbărilor înregistrate în agricultura mondială și pornind de la problemele ecologice, care se agravează în acest domeniu de activitate, precum și succesele unor țări în promovarea tehnologiilor prietenoase mediului, am abordat problemele constituirii cadrului legislativ, instituțional și tehnologic al agriculturii ecologice, contribuind astfel la elaborarea Legii 115/2005 și Hotărârii de Guvern nr. 149/2006 privind agricultura ecologică, iar actualmente particip la asigurarea științifică și tehnologică a acestor activități, abordând și realizând conceptul dezvoltării agriculturii ecologice atât în institut, cât și în cadrul Republicii Moldova. Printre contribuţiile ştiinţifice personale majore la dezvoltarea cercetărilor în domeniul științei au fost recunoscute: Funcționalitatea normală a agroecosistemelor necesită prezența și asigurarea condițiilor optimale de activitatea a componenților biotei, ceea ce poate fi asigurat cu elaborarea și aplicarea mijloacelor biologice prietenoase mediului, propunând în acest sens un spectru considerabil constituit din 16 preparate biologice, care acoperă agenți patogeni și insecte dăunătoare la principalele grupe de culturi agricole; Dirijarea cu  fenomenele de patogeneză, elaborarea preparatelor baculovirale, aplicând diverse metode molecular biologice, de producere a biomasei virale in vivo şi in vitro,  de elaborare a formelor preparative şi  rolului lor biogeocenotic; Constituirea sistemelor de protecție integrată a plantelor şi propunerea principiilor fundamentale şi tehnologiilor de aplicare a preparatelor baculovirale în combaterea  principalilor dăunători ai culturilor agricole şi silvice; Îmbinarea armonioasă a rezultatelor înregistrate în practica protecției integrate a plantelor, îndeosebi cu scopul obţinerii produselor ecologice.Toate acestea, precum și în temeiul tendințelor centrelor științifice internaționale, a devenit posibilă fundamentarea conceptului de schimbare a paradigmei de „Protecție a plantelor” și de promovare a viziunii de „Sănătate a plantelor”. 

Se observă spiritul Dvs inventiv, cu o dorință perpetuă de a cunoaşte cât mai multe pentru a Vă satisface interesul pentru soluționarea problemelor domeniului profesat. Totuși peste 450 de lucrări ştiinţifice, inclusiv monografii și cărți, manuale, cca 160 de articole în reviste de specialitate recenzate, 16 patente și brevete de autor, 120 articole în culegeri naționale și internaționale și peste 130 de teze la diferite manifestări ştiinţifice internaţionale şi naţionale sunt nu doar cifre. În spatele acestora, așa cum ne-ați convins, descoperim o muncă a unui cercetător nu doar cu dedicație, dar și capacități deosebite analitice, practice. Cum a fost sau este apreciată de-a lungul timpului contribuția Dumneavoastră personală la dezvoltarea domeniu profesat și cât de mult a contat acest lucru?

-Vreau să accentuez că, chiar de la primele lucrări publicate, am conștientizat că publicațiile ştiinţifice reflectă esenţa cercetărilor și reprezintă cheia finalizării cu succes a activităților inovaționale. Aș vrea să subliniez și faptul că statistica prezentată s-a modificat în direcția măririi indicatorilor și, totodată, să menționez că aceasta caracterizează tipul savantului contemporan și nu este o competiție cu cei, calificativele cărora depășesc de 4-5 ori realizările discutate.  Deși sunt oportune unele bilanțuri ale activității, îmi este dificil să evidențiez ceva deosebit din tot ceea ce am reușit să realizez, dar a-și risca să-mi exprim senzația că am putut  ridica ștacheta cercetărilor științifice la un rang de necesitate naturală manifestată de necesitatea menținerii echilibrului ecologic dinamic la aplicarea măsurilor de protecție a plantelor. Pornind de la tendința personală de a difuza doar rezultatele înregistrate în cercetările personale sau ale colegilor în cadrul proiectelor coordonate de subsemnat, precum și orientarea la susținerea și apropierea conceptului de „adevăr”, dar nu a viziunilor unor savanţi, m-am confruntat frecvent și am fost atacat de unii lideri ai școlilor știinţifice. În acest context, îmi amintesc de o situație când în discuție cu unul dintre liderii științifici unionali din Sankt-Petersburg susțineam poziţiile știinţifice ale conducătorilor științifici din institutul în care activam. Fiind fidel conducătorilor noștri am avut poziţie deosebită, care nu corespundea cu cea a șefulului unional, care avea impresii diametral opuse. Am încercat să explic că savanţii noștri sunt foarte valoroși și, drept urmare, liderul unional m-a dat afarǎ din birou cu toate urmările ulterioare. În ciuda cazurilor similare și întru susținerea adevărului, am reușit să rămân un tip de savant independent orientat la aprecierea mea și a colegilor doar în baza realizărilor înregistrate, fără aprecierile false bazate pe activități din afara cercetărilor științifice. În acest sens apreciez la justa valoare expresia lui Carl Sagan că „Ştiinţa este o modalitate de a semnala cacialmaua celor care doar pretind a cunoaşte si un bastion împotriva misticismului și superstiției, aplicate eronat în locuri unde nu au ce căuta”. Chiar dacă nu este o manifestare a modestiei, eu mă bucur că în asemenea competiții permanente și activitatea științifică asiduă au contribuit la constituirea unei înalte ţinute morale şi civice bazate pe capacități intelectuale consistente, cu manifestarea profesionismului maturizat în timp, a insistenței, devenind consecvent cu un interes cognitiv înalt, cu abilități deosebite de observație, analiză, sinteză, obiectivitate, corectitudine, capacitate enormă de muncă, calități manageriale pronunțate.

Care a fost rezultatul științific care V-a adus succes și recunoaștere și pe cine a inspirat povestea Dvs de cercetător? 

-Răspunsul la această întrebare mi se pare că este legat indispensabil de vârsta persoanei intervievate, despre care foarte înțelept a scris Henry Ford „Oricine renunţă să învețe este bătrân, chiar dacă are 20 sau 80 de ani. Oricine continuă să învețe, rămâne tânăr. Cel mai important lucru în viaţa este să-ţi păstrezi propria minte tânără”. A-și putea enumera mai multe rezultate, dar am să mă opresc la acel care a stopat o discuție îndelungată privind specificitatea baculovirusurilor. Mai multe scoli științifice conduse de personalități cunoscute în lume considerau că în natură baculovirusurile se caracterizează cu o specificitate strictă, adică o specie de virus poate infecta doar o specie de insecte. Începând cu anul 1986, când cercetam problema privind aplicarea metodelor microscopiei și folosind indicatorul înaintat de noi ce viza nivelul activității biologice a virusurilor entomopatogene asupra insectelor dăunătoare, am reușit să demonstrez că acești agenți biologici infectează nu numai o specie de insecte dăunătoare, ci mai multe din cadrul unui sau mai multe genuri ale unei familii de insecte. În așa mod, am extins gama de insecte combătut cu o singură specie de virusuri. Este impresionabil modul de recunoaștere a acestei realizări, când la un simpozion internațional din orașul Novosibirsk, am reuși să aduc argumente, care au fost înalt apreciate de comunitatea științifică și publicate într-o revistă foarte înalt cotată în lume. Ulterior, aceste rezultate au fost confirmate și prin aplicarea metodelor molecular biologice de cercetare.
 

Și dacă tot ați detaliat atâtea aspecte, totuși, de ce depinde valoarea unui savant? Observăm că, avansarea unora în anumite funcții de conducere, generate de anumite circumstanțe, vine la pachet și cu vizibilitatea sa în cercetare. Valoarea unui savant poate fi văzută la timpul potrivit de ochiul care trebuie în afara oricărei funcții sau vorbim în metafore?

-Valoarea unui savant poate fi analizată și determinată doar polifactorial, adică la evaluarea complexă cu implicarea unui spectru larg de indicatori. În acest sens vom aminti că baza evaluării activităților ştiinţifice este constituită din câteva norme fundamentale, printre care evidențiem universalitatea, dezinteresare, colectivismul şi scepticismul organizat, iar printre virtuțile savanților - responsabilităţile pentru acţiunile lor în faţa societăţii pentru moralitatea şi responsabilitatea socială a savanţilor. E momentul de menționat că analizele logice la care mă refer, pornind de la realizarea locală a cercetărilor științifice și dominația relațiilor umane în organizarea și evaluarea activităților științifice nu pot explica creșterea și avansarea unor savanți în anumite funcții de conducere, generate de anumite circumstanțe. Drept explicație a manifestării frecvente a fenomenelor din această categorie îmi amintesc despre evoluția proprie, când mă aflam la o fază foarte înaltă de dezvoltare profesională. Apreciind adecvat unele rezultate discutabile și înaintând propuneri valoroase de soluționare a unor probleme grave, persoanele de conducere, recunoscând aportul subsemnatului, permanent mă întrebau „dar de unde știi tu toate acestea?”. Dar sunt nevoit cu regret să-mi amintesc că în zilele următoare eram invitat la discuţii prin care trebuia să explic de ce cineva solicitǎ eliberarea mea din funcţie. A fost și rămân încrezut că savantul autentic, spre deosebire de ceilalți, pe lângă pregătirea profesională profundă și implementarea permanentă a rezultatelor înregistrate, apreciază înalt disciplina logică a rațiunii, capacitatea de a fundamenta concluziile obținute orientate spre adevăr, valoarea teoretică şi aplicativă a cercetărilor. În asemenea condiții și grație masivului științific acumulat și postulatelor înaintate, savantul autentic, pas cu pas, acumulează anumiți indicatori, care stimulează poziția proprie și îl motivează spre atitudinea critică faţă de dogme și să-și protejeze poziția științifică și vitală în faţa tuturor autorităților (formale și informale), fortificându-și calităţile morale specifice doar savanților, cum sunt libertatea, responsabilitatea, cumsecădenia și cinstea. Anume în asemenea condiții și la aprecierea dură din partea tuturor părților, am avut onoarea să devin de două ori lider al colectivelor relativ mari (institut) de cercetători, deși cunosc și alte cazuri de evoluție a directorilor în afara manifestării funcționalității schemei descrise.

Perseverența, responsabilitatea și profesionalismul Dvs, am înțeles deja, V-au recomandat pentru funcții manageriale.  Știm că o pagină deosebită în biografia Dvs a fost numirea și activitatea în calitate de director al Institutului de Protecție a Plantelor și Agricultură Ecologică al AȘM (2006–2014), noțiunea de agricultură ecologică fiind nu doar un termen la modă, dar o necesitate în cercetare. Ulterior, institutul a fost comasat. Cine se ocupă acum de cercetările în acest domeniu?

-În cele două promovări în funcția de director institutul se afla la faza dispariției ca organizație științifică și eu, fiind totalmente susținut de colectiv, trebuia să fac totul pentru a salva atât instituția, cât și domeniul de cercetare. Avansarea în funcție o explic prin potențialul intelectual, capacitatea de muncă și dorința de a contribui cu adevărat la soluționarea unor probleme grave. Interesul potenţial al persoanei, îndeosebi, a cercetătorilor științifici și a mea - ca orientare activă și durabilă sau dorință de a cunoaște și de a înțelege ceva nou, anterior necunoscut, pe care îl poate provoca un articol științific ca rezultat al unei cercetări sau activități manageriale, poate fi definit ca valoare și noutate informaţională, indicând dacă informaţia obținută este sau nu suficient de interesantă pentru a fi adusă în faţa publicului și implementată pentru soluționarea problemelor științifice sau din economia națională. Toate celelalte nuanțe, inclusiv căutarea și utilizarea diferitor lobby-uri pentru mine nu au o importanță esențială. O pagină deosebită în biografia mea a fost numirea și activitatea în calitate de director al Institutului de Protecție a Plantelor și Agricultură Ecologică al AȘM (2006–2014), fondarea și funcționarea căruia a fost determinată de starea dezastruoasă în managementul cercetărilor și refuzul MAIA de a mai fi fondator al instituției. Am acceptat din start această ofertă, pornind de la eforturile anterioare întreprinse în domeniul agriculturii ecologice și dorința personală de a instituționaliza acest domeniu de cercetare și implementare în Republica Moldova. Anume în acele activități de reformă, când domeniul protecției plantelor era pus la mezat, conducerea AȘM (președinte academician Gheorghe Duca) a demonstrat înțelegere și înţelepciune, promovând ideea fondării Institutului de Protecție a Plantelor și Agricultură Ecologică în componența AȘM. Anume la această etapă am reuși să fortificăm strategia științifică și tehnologică necesară pentru promovarea agriculturii ecologice orientate la soluționarea contradicției dintre problemele protecției plantelor și cele ecologice, cauzate de aplicarea pesticidelor. Pe lângă aceste realizări a fost elaborată Legea 115 din anul 2005 și Hotărârea Guvernului nr. 149 din anul 2006 privind agricultura ecologică, ceea ce mi-a creat oportunități de participare la asigurarea științifică și tehnologică a acestor activități, abordarea și realizarea conceptului dezvoltării agriculturii ecologice atât în institut, cât și în cadrul Republicii Moldova. Activitățile colectivului de creație ştiinţifică a fost orientată nu numai cu scopul protecției fitosanitare, dar și în direcţia ameliorării stării de sănătate a populaţiei, ceea ce a permis implementarea rezultatelor ştiinţifice proprii asamblate în sistemul legislativ unitar în vederea protecției sănătății populaţiei. Dar, cu regret, în era reformelor interminabile autonomia institutului a fost stopată din momentul comasării și constituirii Institutului de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor.

Este aproape sfârșit de an și în curând vor demara adunările de totalizare a muncii cercetătorilor. Cu ce noutăți vine laboratorul Dumneavoastră, pe care îl conduceți mai mulți ani?

-Suntem la al treilea an de realizare a obiectivelor proiectului „Sinergismul dintre factorii naturali și mijloacele microbiologice, ecologic inofensive, de reglare a densității populațiilor  de organisme dăunătoare pentru protecția culturilor agricole în agricultura convențională și ecologică”. Baza raportului, ideile principale înaintate și rezultatele înregistrate, este determinată de necesitatea elaborării mijloacelor ecologic inofensive de protecție a plantelor, identificarea și aplicarea mecanismelor naturale de reglare a densității populațiilor organismelor dăunătoare, precum și extinderea gamei de culturi agricole acumulate în cadrul proiectului care finalizează și constituie un potențial consistent destinat pentru elaborarea preparatelor biologice noi de protecție a plantelor atât în sistemele de agricultură convențională, cât și ecologică. Funcţionalitatea ecosistemelor naturale și a agroecosistemelor este asigurată de relaţiile existente intre speciile care le constituie şi interacțiunile acestora cu factorii abiotici în cadrul populațiilor, ca verigi a lanțului trofic. Esenţa funcționării agroecosistemelor constă in antrenarea energiei şi a substanţelor nutritive in circuitul biologic al elementelor, asigurând funcţiile energetice, de circulație a materiei şi  autoreglare. Organismele utile prin participarea in diverse relații complexe cu plantele de cultură și organismele dăunătoare, contribuind la menținerea echilibrului dinamic al stării fitosanitare, ceea ce constituie fundamentul protecției biologice a plantelor și baza sistemelor de agricultură durabilă și ecologică. Elucidarea și aplicarea mecanismelor de interacțiune dintre organismele dăunătoare și cele utile necesită studierea și cunoașterea profundă a lor și poate deveni realitate doar la abordarea sistemică complexă prin utilizarea plenară a capacităților intelectuale ale savanților din domeniul biologiei și agriculturii. Pe lângă masivele informaționale valoroase și procedeele tehnologice de producere a mai multor mijloace virale, bacteriene, micotice, actinobacteriene, la adunările de totalizare a muncii cercetătorilor vor fi prezentate rezultate valoroase ale colegilor, inclusiv reomologarea a 4 preparate biologice pentru combaterea unor organisme dăunătoare cu  un impact grav asupra culturilor agricole.

Cum ați reușit să fortificați strategiile științifice, tehnologii pentru a promova agricultura ecologică și cum ați soluționat eventuala contradicție dintre problemele protecției plantelor și cele ecologice? Care a fost rezultatul care V-a adus succes și recunoaștere

-Pornind de la extinderea dimensiunii și impactului agriculturii, centrată nu numai pe asigurarea securității alimentare, dar și pe ameliorarea stării mediului înconjurător, agricultura modernă reprezintă un domeniu strategic pentru siguranța alimentară și perpetuarea vieții pe Pământ. Ținând cont de experiența acumulată în domeniul elaborării și producerii mijloacelor biologice, ecologic inofensive de protecție a plantelor și necesitatea combaterii unor specii de organisme dăunătoare, care nu pot fi anihilate cu alte mijloace biologice, un rol deosebit revine biopreparatelor elaborate de savanții autohtoni. Prin concursul lor au fost implementate și omologate un șir de mijloace biologice care constituie o pârghie eficientă în combaterea organismelor nocive și ameliorarea condițiilor mediului înconjurător. Grație promovării mijloacelor biologice și pentru implementarea largă a lor printre producătorii agricoli din Republica Moldova, după 5 ani de la elaborarea conceptului de agricultură ecologică (2000), a fost aprobată Legea din anul 2005 și Hotărârea Guvernului din anul 2006 privind agricultura ecologică, care într-adevăr contribuie la soluționarea contradicției dintre problemele protecției plantelor și starea mediului înconjurător. Abordarea biologică, ecologică şi genetică propusă pentru protecția culturilor agricole implică reducerea impactului organismelor dăunătoare prin selecția şi ameliorarea resurselor genetice de plantare, elaborarea şi implementarea mijloacelor microbiologice de combatere în sistemele de agricultură convenționalǎ şi ecologică. Luând în considerare gravitatea problemelor fitosanitare provocate de acțiunea organismelor dăunătoare pe fundalul agravării situației ecologice determinate de aplicarea pesticidelor pentru combaterea lor, actualmente, tot mai actuală devine necesitatea elaborării mijloacelor alternative de protecție a plantelor. Rezultatul principal, care a asigurat Republicii Moldova succes și recunoaștere internațională a fost, pe lângă actele legislative importante și îmbinarea mijloacelor ecologic inofensive de protecție a plantelor de cultură și indicatorii principali privind implementarea acestui gen de activitate, a fost colaborarea noastră cu organele decizionale și Departamentul de Agricultură Ecologică al MAIA, condus pe atunci de directorul ei Iurie Senic.

Să vorbim un pic despre povestea tristă a castanului care este un arbore reprezentativ pentru orașul nostru și nu doar. Știm că ați semnalat în repetate rânduri, mai muți ani la rând despre pericolul dăunătorului de carantină numit „molia castanului”. Ce ați reușit? Cum pot fi salvați totuși arborii? A cui e nepăsarea?

-Despre povestea tristă a castanului care este un arbore reprezentativ pentru orașul nostru și cum molia castanului ne poate lăsa fără această invenție a naturii s-a vorbit mult. Din momentul pătrunderii acestei insecte nemiloase (1994), și noi am abordat această problemă de mai multe ori, acest intrus dăunător, grație particularităților biologice deosebite, în Republica Moldova se dezvoltă în 3-4 generații, reducând potențialul de dezvoltare a castanului prin defolierea completă deja la mijlocul lunii august și provocând astfel fenomenul de debilitare a arborilor. Drept urmare, după 6-8 ani de atac se înregistrează uscarea plantelor și nu e greu de calculat când Republica Moldova va fi lipsită de frumusețea deosebită a lunii mai și a întregului an. Stoparea acestor fenomene fitosanitare poate interveni la aplicarea mijloacelor de combatere elaborate de institutul nostru. Printre acestea un loc deosebit revine aplicării feromonului sexual elaborat de savanții IGFPP și care pe lângă aplicarea cu scopul monitorizării populației dăunătorului și determinarea momentului și elementelor tehnologice de combatere, include și capturarea în masă a masculilor, ceea ce contribuie la reducerea semnificativă a dăunătorului. De un real folos este aplicarea preparatelor biologice în baza bacteriilor entomopatogene, care omoară larvele moliei la fazele inițiale de dezvoltare a dăunătorului. Succesul sistemelor de combatere a moliei castanului se bazează pe aplicarea unui șir de mijloace agrotehnice, cunoscute de orice gospodar și care întrerup dezvoltarea generațiilor dăunătorului. Cunoscând bine starea lucrurilor e imposibil de a nu menționa lipsa responsabilității, adică nepăsarea, celor, de datoria cărora este asigurarea dezvoltării normale a spațiilor verzi.

Institutul din care faceți parte acum a suportat mai multe reorganizări, având și mai multe denumiri. Ce aspecte pozitive sau negative ați putea puncta în acest sens și daca cercetările au avut de suferit sau, dimpotrivă, au cunoscut ascensiune?

-Cercetarea și inovarea reprezintă activităţi care au drept scop generarea, gestionarea, valorificarea şi implementarea rezultatelor cercetării ştiinţifice şi ale dezvoltării tehnologice, în mod deosebit privind materialele biologice valoroase, tehnologiile de cultură vegetală,   transformarea resurselor agricole în produse alimentare, utilizarea raţională şi conservarea resurselor naturale ale agriculturii, silviculturii şi mediului ambiant, dezvoltarea rurală, organizarea şi managementul exploatațiilor agricole, alte tehnologii de exploatare şi industrializare în domeniul agricol. Este inevitabil ca instituțiile preocupate de acest gen de activitate să fie reformate în lumina unor schimbări profunde orientate la ameliorarea situației și fortificarea anumitor domenii. Probabil, ramura protecției plantelor a fost cel mai frecvent implicată în diverse reforme. Până la devenirea în calitate de instituție unională (Institutul unional de cercetări științifice în domeniul metodelor biologice de protecție a plantelor) instituția a trecut prin trei faze de evoluție, iar odată cu subordonarea ei Academiei de Științe a Moldovei a fost supusă unei serii de reforme, devenind Institutul de Protecție Biologică a Plantelor al AȘM (1992), Institutul de Protecție a Plantelor al MAIA (1999), Institutul de Protecție a Plantelor și Agricultură Ecologică (2006), după care a urmat comasarea și activitatea în cadrul Institutului de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor (2013). Deși toate reformele sunt orientate la ameliorarea situației instituției reformate, totuși, aspectele pozitive au devenit mai modeste și s-au înregistrat fenomene negative în diferite domenii de activitate. În lumina conceptului nou și metodologiei de organizare a activităților didactice și cercetărilor științifice, institutul este supus din nou unor reforme, esența cărora cu referire la activitatea Institutului de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, deocamdată, rămâne confuză.

Și în același context: Institutele de cercetare, în cadrul mai multor reforme,  au fost transmise în ultimii ani diferitor fondatori. Acum sunteți parte a familiei universitare. Ce speranțe Vă legați de această fuziune sau absorbție și dacă credeți că cercetările, cel puțin din domeniul, s-ar bucura de o continuitate?  

-Devenind parte a familiei universitare și crezând în inițiativa de integrare a științei și educației pentru dezvoltarea sustenabilă a Republicii Moldova pe calea încadrării în strategia de dezvoltare a țării în diferite domenii, după discuții aprinse asupra raționalității acestei acțiuni, s-au inițiat speranțe mari, dar, deocamdată, rezultatele absorbției rămân invizibile, îndeosebi, cu referire la poziția institutului, care pe parcursul evoluției îndelungate (52 de ani) a devenit un brand recunoscut nu numai printre reprezentanții comunității științifice internaționale, dar și printre instituțiile și companiile agricole autohtone. Deși reforma este orientată la formarea universităților mari, consolidate și competitive, cu infrastructură modernă dezvoltate, totuși, nu sunt clare și rămâne confuz statutul juridic al institutelor de cercetare și nu se cunosc mecanismele presupunerii de sporire a șanselor de atragere a profesorilor valoroși și de sporire a recunoașterii instituțiilor încadrate în reformă. Ca urmare a discuțiilor asupra proiectului propus și reformei în derulare, devine tot mai clar că lipsește viziune asupra dezvoltării ulterioare a cercetării ştiinţifice în Republica Moldova și mecanismelor concrete de implementare. Beneficiile declarate pentru cercetători și presupusele șanse de accesare a fondurilor pentru cercetare rămân deocamdată neargumentate. Cunoscând suficient urmările fenomenelor de reformare, consider că pierderea identității și a personalității juridice a institutului, va crea probleme suplimentare privind accederea la fonduri și proiecte internaționale, devine mai dificilă și ne frământă teama pierderii continuității și identității acumulate pe parcursul colaborării în domeniul cercetării.

Citându-l undeva pe acad. Petre T. Frangopol, care ajunge la sugestia că „mai degrabă aș muri de sete, decât să beau din cupa mediocrității”, Dvs ați dat cumva de înțeles că nu suportați mediocritățile în cercetare, or, acestea sunt cele care, de fapt, compromit tentativele societății de a crede în rolul și valoarea cercetătorului și științei, în general. Cine credeți că alimentează mediocritățile în știință sau de unde apar și cum se strecoară printre cei care fac știință adevărată? 

-Activitatea științifică reprezintă un complex de abordări intelectuale, tehnice și tehnologice orientate la investigarea și stabilirea unor fenomene, legități și materiale anterior inexistente în natură și activitatea umană. Aceasta determină antrenarea persoanelor, care posedă calități deosebite, specifice acestui gen specific de activitate. Deosebit de insistent și necesare sunt calitățile deosebite în evidențierea unor entități biologice necunoscute anterior și care pot asigura prezența calităților necesare. În activitatea mea am atras atenție deosebită și susținere multilaterală persoanelor, îndeosebi cadrelor tinere, care dispun de asemenea calități, demonstrând patriotism și voință de jertfire în numele scopului recunoscut. Indirect se poate concluziona atitudinea mea față de mediocritate, care, în viziunea mea, reprezintă o plagă a civilizației, ce, în esență compromite tentativele societății de a crede în rolul și valoarea cercetătorului și științei. Fără a atenta la calitățile generale ale persoanelor mediocre, dar permanent observ că acestea sunt lipsite de particularități intelectuale deosebite, cu alte cuvinte, sunt lucrători fără talent și drept rezultat lipsiți de merite. Drept calitate a reprezentanților acestui grup social, care se manifestă evident în rezultatul discuțiilor în particular și în grup se evidențiază insuficiență de spirit și de merit, dar își demonstrează fudulia, încrederea în sine, închistarea și auto-liniștirea. Cel mai trist mi se pare că  în capul acestor persoane nu se manifestă zămisliri a ideilor propriii la temele abordate.

Parcurgând biografia Dvs, dar urmărindu-vă și activitatea mai mulți ani, ca un fir roșu prin tot itinerarul carierei științifice trece asiduitatea, perseverența, consecvența, onestitatea, modestia și multe alte calități ... V-ați conturat un profil de savant cu care ați mers în alegeri pentru calitatea de membru corespondent al AȘM. Nu ați acces în rândurile membrilor AȘM. Aveți vreo explicație, acum, că au trecut atâția ani? Cum și cu ce V-ați diluat gustul amar al unui fapt consumat în defavoarea Dvs?

Analiza integrală, precum și realizările înregistrate în activitățile științifice și manageriale (competențe și abilități sociale, creativitate, perseverență, principialitate, dinamism, responsabilitate, disciplină, abilități de adaptare la diverse medii de activitate, respect faţă de oameni), au constituit un fundament logic și moral la activitățile manageriale în cadrul Institutului de Protecție a Plantelor și Agricultură Ecologică. Dar cunoscând cerințele și având o galerie nu prea mare de academicieni respectați și modele ale academiilor din diferite țări, precum și trecând prin niște mecanisme de verificare și călire a potențialului intelectual, am încercat să analizez niște indicatori ai membrilor forului superior științific din Republica Moldova. Drept concluzie personală a fost necesitatea de participare la concursul pentru locul vacant de membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei. Nu cu mare dor îmi amintesc despre aceste momente, deoarece, cunoscând diferite tipuri de alegeri, inclusiv cele parlamentare, am înțeles că ceea ce s-a desfășurat, în anul 2017, în AȘM, nu au fost alegeri, ci altceva. Învățămintele din această nereușită au fost extrem de clare – la noi nu se mai apreciază ceea ce demonstrează că pretendentul este apt și chemat să îndeplinească această sarcină, ci un tip de șhow, ce nu mai are legătură cu știința. Diluarea gustului amar s-a realizat prin continuarea muncii pe care o pot exercita zi de zi. Alinarea și curajul rămân ca un suport trainic la cunoașterea și alinierea la unele modele deosebite, cum a fost ilustrul și genialul savant microbiolog Louis Pasteur, care până în ultima clipă a vieţii a muncit neobosit pentru binele omenirii, iar crezul vieţii îl exprima în cuvintele: „Voința, munca şi succesul sunt conținutul vieţii omenești. Voința deschide porțile, munca te trece prin ele, iar la sfârşitul drumului vine succesul ca o încoronare a tuturor eforturilor”. Probabil, nu întâmplător Louis Pasteur a reușit să descopere și să implementeze, la vârsta de 85 de ani, Vaccinul antirabic.

Cum credeți cauza unui eșec este în interiorul nostru sau în exteriorul existent? Și tot aici, este eșecul cea mai bună școală sau este o dezamăgire care macină pe interior?

-Dacă eșecul menționat ar fi fost un rezultat al unei competiții corecte, ar fi fost momentul analizei și discuției asupra cauzelor, care au provocat acest eșec și de unde s-a iscat acest rezultat  (din interiorul nostru sau din exteriorul existent), dar sunt sigur că în cazul examinat asemenea exerciții sunt lipsite de sens. Nu vreau să-mi exprim opinia dacă eșecul este cea mai bună școală sau este o dezamăgire care macină pe interior. Cred că și fără aceasta totul este clar. După expirarea celor cinci de la acele alegeri de tristă amintire, continuând în același ritm activitățile  de  cercetare științifică în domeniul profesat, precum și cele didactice comune am reușit să contribui la devenirea altor cercetători științifici cu documentele în ordine și mă bucur de purtătorii celor șase teze de doctor și a celor două teze de doctor habilitat în științe, am ghidat activitatea a 28 de masteranzi și mai mulți licențiați ai universităților cu care mențin relații de colaborare.

În curând vor demara noi alegeri pentru suplinirea locurilor vacante, cu noi modificări la regulament.  Va-ți cultivat un anume curaj pentru a mai candida?

-Forul științific suprem al Republicii Moldova este ghidat de mai multe acte legislative, printre care un loc primordial revine Statutului AȘM și Codului cu privire la cercetare și inovare, în care sunt indicate expres condițiile și termenii de organizare a alegerilor în AȘM. După depășirea evidentă a acestora și reducerea drastică a componenței nominale a membrilor și membrilor corespondenți ai AȘM se planifică demararea de noi alegeri pentru suplinirea locurilor vacante, cu noi modificări la regulament. La această fază a evoluției proprii, vreau să menționez că eu cred în destinația Academiei de Științe a Moldovei și sper că sper că organele decizionale și conducerea comunității academice va întreprinde acțiuni de revenire la activitățile pentru societatea bazată pe cunoaștere pe calea aprecierii valorilor intelectuale. Cu siguranță și sper că aceasta va fi conștientizat și de organele decizionale de remanieri profunde prin motivarea și susținerea generației tinere de savanți. Vorbind la acest subiect, nu pot să nu menționez  inconsecvența în activitățile organelor decizionale pe fundalul nebulozităților înregistrate în gestionarea instituțiilor științifice, care au stat la baza lichidării Institutului de Protecție a Plantelor și Agricultură Ecologică și strămutării lui din complexul biologic unic de pe bulevardul Dacia, 58, construit cu destinație specială pentru realizarea cercetărilor în acest domeniu util și complex. Astfel s-a înregistrat nu numai nimicirea colosului științific recunoscut și transformarea lui în ruine cu un viitor cețos, dar și stoparea proceselor dinamice de ecologizare a agriculturii Republicii Moldova. La întrebarea dacă mi-am cultivat un anume curaj pentru a mai candida la alegerile următoare, îmi amintesc de mai multe personalități eminente, care la vârste semnificative au înregistrat rezultate științifice deosebit de valoroase.

Ați avut de a face cu prețul succesului? Care a fost? De ce succesul este mereu invidiat, căci am înțeles și acum că invidioșii pe reușitele cuiva îi și împiedică să se dezvolte? Cum ați descrie  invidia la oamenii de știință?

-Prețul succesului se măsoară cu rezultatele înregistrate și recunoscute de comunitatea științifică, gradul de implementare practică a acestora și, nu în ultimul rând, capacitățile prezentării corecte și utile a lor. Îmi era de mirare și nu puteam să explic când la prezentarea cu succes a unor lucrări sau prezentarea rapoartelor înalt apreciate de colegi, unii conducători manifestau sentimente și expuneri de invidie pe reușitele înalt apreciate și foarte frecvent mă întrebau: de unde tu știi toate acestea? Bineînțeles că asemenea scene împiedică la dezvoltarea științei și comunității științifice. Sunt sigur că invidia la oamenii de știință reprezintă un fenomen negativ, care poate fi combătut prim motivarea și susținerea persoanelor talentate și limitarea mediocrității. Dacă e de examinat profund activitatea mea științifică multianuală reflectată în diversele publicații, exprimate în caracterul dinamic al rezultatelor, mi se pare adecvată sintagma „De la esența problemelor ecologice spre activizarea  mecanismelor de menținere a echilibrului dinamic prin soluționarea problemelor fitosanitare ale ecosistemelor naturale și antropizate”. Pornind de la faptul că fiecare lucrare semnată de mine este un produs al cercetărilor și trăirilor prin care am trecut de la înaintarea ipotezei științifice până la publicarea propriu-zisă, vreau să menționez că fiecare publicație reprezintă un succes. Calitatea şi profunzimea lucrărilor ştiinţifice publicate a fost înalt apreciată de comunitatea ştiinţifică din ţară și de peste hotare. Consider foarte importante pentru mine cele 16 brevete de invenție, iar cele 16 preparate biologice aprobate de Consiliul Național pentru combaterea organismelor dăunătoare reprezintă un succes deosebit de valoros.  

Într-o schiță autobiografică ați scris cu foarte multă căldură despre părinții, copilăria, frații Dvs. Am observat că sunteți însă mult mai modest în dezvăluirile despre familia Dvs., copii, soție. E o strategie de familie sau Vă conduceți de principiul „fericirea trebuie să audă liniște”?

-Chiar dacă savanții sunt considerați persoane care preferă singurătatea, totuși, odată cu vârsta am înțeles că realizările cele mai remarcabile pot fi atinse atunci când în sânul familiei predomină liniștea și bunăvoința, care, fiind un permanent test al caracterului, poate asigura o bună armonie orientată la stimularea spiritului de creație și transformării într-o fortăreață trainică. Întotdeauna am muncit în speranța creării unei legături indisolubile în cadrul familiei, deoarece ea reprezintă nu numai fundamentul și celula societății, dar și piatra de temelie a proceselor de creație. Nu în zădar Buddha accentua că „Familia este un loc unde mințile vin în contact una cu cealaltă”.  În ambianța familială și în scopul asigurării existenței în condiții foarte dificile am reușit să înregistrăm rezultate impresionante și să creștem trei băieți (Iulian, Vadim și Fiodor). Mă bucur de cei tre copii și cinci nepoți. Dar trebuie să recunosc că familia este puterea mea şi slăbiciunea mea, deoarece pentru a face o căsnicie de succes este nevoie de două persoane, care se poate transforma într-un eșec doar de unul. În anii 1990, familia internațională nu a rezistat tendințelor șoviniste și tot neamul alolingv al familiei au revenit la baștina lor în Federația Rusă. Eu am rămas doar cu conștientizarea stării că cea mai urâtă nerecunoștință, este nerecunoștința copiilor față de părinți. Drept alinare îmi mai servesc cuvintele expuse de marele cronicar Miron Costin, care spunea „Feciorii cei buni adaugă și cresc numele părinților lor și-l fac fără de moarte, iar feciorii cei răi ocărăsc și sting numele părinților buni”.

 Ce V-a adus împreună cu soția Dvs? Și cum V-ați ajutat copiii să-și urmeze potențialul și cum culegeți bucuriile?

-Realizarea perfectă a programului de ajutorare a urmașilor și de asigurare a bunăstării familiei este funcție a relațiilor dintre membrii familiei. Și atunci când unul dintre cei doi urzește niște idei șoviniste, manifestând indiferență absolută despre viitorul copiilor, ca produs a sentimentelor familiale. Asemenea familii, mai devreme sau mai târziu, sunt supuse destrămării. Așa s-a întâmplat și cu prima mea familie, provocându-mi trăiri profunde și foarte dureroase. Salvarea mea și asigurarea continuității gândurilor și trăirilor personale, manifestate prin diferite realizări editoriale și de implementare a mijloacelor orientate la dezvoltarea sustenabilă a economiei naționale a fost un răspuns la modestia, tendința de conlucrare, îngăduința și pacifismul personal. Explicația am găsit-o și în expresia  arhiepiscopului anglican emerit Desmond Tutu, care spunea: „Nu îți alegi familia. Ea este cadoul lui Dumnezeu pentru tine”. Acest cadou a condus la formarea familiei cu îngăduitoarea colegă de facultate, Veronica Josu, un bun familist, pedolog și lucrător ministerial, dar și a, urmașului nostru Eugen, care pe lângă talentul și capacitățile de creație și investigare, mai este și un bun continuator al ideilor părintești. Noi ne bucurăm, că Eugen, continuând linia biologică a familiei noastre, a devenit un bun specialist din domeniul tehnologiilor informaționale și sunt sigur ca anume acest tip de relații interfamiliale asigură bunăstarea și sustenabilitatea familiei. Chiar dacă se recunoaște că căsnicia este arta conviețuirii compatibile a doi oameni incompatibili, totuși rămân ferm convins că aceasta este cel mai important lucru din societate, iar fericirea este un produs indispensabil de casă.

Tragem o linie ușoară și Vă întreb scurt: ce speranțe și ce frici aveți în spate?

-La vârsta înțelepciunii omul poate nu numai să întreprindă analize retrospective, dar și să vină cu unele fundamentări și propuneri de perspectivă. Rezultatele înregistrate nu puteau fi obținute fără susținerea permanentă a colegilor din cadrul laboratorului și institutului, dar și a membrilor familiei, rudelor, prietenilor și a tuturor celor care sunt frământați de multitudinea problemelor sociale și ecologice cauzate nu numai de nivelul redus de viață, dar și de problemele legate de combaterea organismelor dăunătoare, precum și necesitatea iminentă de elaborare a mijloacelor ecologic inofensive de combatere a lor. Aceasta ar putea fi o dovadă a adevărului că a fi savant înseamnă a te simți chemat, ales pentru această sarcină și apt pentru a o îndeplini. Atingând nu numai vârsta înțelepciunii, dar și a manifestării raționalităților, mă bucur de un grad mai înalt de încredere nu numai în forțele proprii, dar şi în acei, care permanent îşi exprimă dorința de colaborare personală cu mine și cu colectivul în care activez. Acum, la această etapă a dezvoltării individuale, am, atât în familie, cât și la serviciu, dar și în țară mai multe speranțe, bazate pe realism, și mai sper că acestea nu vor fi însoțite de frici în spate.

Vă mulțumesc mult de interviu și întrebările corecte orientate la deschiderea persoanelor spre discuții interesante și utile.

Vă mulțumesc.