În aspect fundamental:
În condițiile de patogeneză virală plantele de tomate infectate cu virusuri au reacționat la infecție prin modificări morfo-funcționale, modulate de specificul combinației gazdă-patogen. Descendenții variantelor VAT (virusul aspermiei tomatelor) și VMT (virusul mozaicului tutunului) au manifestat deosebiri în expresia caracterelor cantitative dependente de tipul răspunsului gazdei la patogen (rezistență, toleranță, susceptibilitate). Evaluarea caracterelor morfologice a plantelor în generaţia III a scos în evidenţa o rată mai majoră a numărului de caractere cu diferenţe semnificative în cazul infectării cu VMT sau VAT la genotipurile tolerante și purtătoare de gene de rezistenţă, comparativ cu soiul sensibil. Reinfectarea descendenților și regeneranților de diferită origine citopatică (frunze, sepale, embrioni imaturi) a condus la instalarea procesului de patogeneză, cuplat cu reacții defensive, exprimate prin fluctuații ale activității peroxidazei și polifenoloxidazei, acumulărilor de α-tomatină cu amplitudine specifică genotipurilor tolerante, celor cu gene de rezistență sau susceptibilitate.
A fost efectuat designul seturilor de primeri specifici pentru identificarea fitopatogenilor care influențează recolta și duc la degradarea calității producției agricole (Ca. P. solani, speciilor din g. Fusarium, Alternaria, g. Aspergillus, g. Myrothecium, g. Penicillium).
S-a demonstrat, că estimarea concentrației ADN-lui patogenului în țesuturile plantelor este o metodă eficientă de apreciere a sensibilității plantelor la un anumit patogen.
S-a evidenţiat, că schimbările structurale (distanţa între vasele conducătoare, numărul de celule în jurul/ între vasele conducătoare, volumul celulelor din jurul vasului conducător şi a mezofilului) şi funcţionale (fotosinteza aparentă, fotorespiraţia aparentă, respiraţia şi transpiraţia) indică faptul, că diferite concentraţii de acid abscizic pe fondalul perioadelor de călire induc în dezvoltarea sindromului C4 aceleaşi particularităţi: micşorarea sau majorarea nivelului fotosintezei aparente, fotorespiraţiei aparente, respiraţiei şi transpiraţiei; micşorarea distanţei între vasele conducătoare, majorarea volumului celulelor din jurul vasului conducător (celulele de tip Kranţ) şi „încărcarea” lor cu cloroplaste, activând, funcţia fotosintetică a acestor celule. Toate aceste modificări, induse de acidul abscizic, în frunzele plantelor de grâu (soiul Kuialnic) sunt analogice schimbărilor filogenetice în traiectoria evoluţiei C4 tipului de fotosinteză, care caracterizează începutul procesului de formare a precondiţiilor de trecere de la C3 la C4 tip de fotosinteză.
Au fost selectați și evaluați 626 hibrizi din 1105 descendente hibride de tomate, obținute prin aplicarea hibridărilor interspecifice și cultura in vitro, stabilindu-se variabilitatea perioadei de vegetație și productivității. La populațiile hibride F2 coeficientul de variabilitate a masei fructelor a variat de la 3,7 până la 20,6%, F3 de la 2,0 până la 15,5%, iar în generația F4 coeficientul de variație a fost mai scăzut (3,2-9,3%), ceea ce demonstrează uniformitatea fructelor.
S-a stabilit variabilitate extinsă la populațiile hibride F1-F3 de tomate, privind caracterele valoroase ca precocitatea, productivitatea, calitatea fructelor de tomate predestinate pentru recoltare mecanizată şi procesare industrială.
Radiaţia gama a influențat procesul de diviziune celulară din calusul de triticale, inducând aberații cromozomiale în ana-telofază la genotipurile cercetate, frecvența acestora majorându-se de la 11,57% la 28,20%, pe când la martor procentul celulelor aberante a constituit 0%-4,56%.
Au fost stabilite particularitățile rezistenței gametofitului masculin la tomate care a variat în limitele 7,1-24,4% în funcție de genotip, factorul termic de la 66,5-89,4%, deficitul hidric peste 90,0%. La populațiile hibride F2-F4 obținute in vitro au fost evidențiate 62,0% și 57,6% genotipuri cu grad înalt (peste 50%) de rezistență la factorul termic și deficitul hidric.
În rezultatul studiului frecvenței schimburilor de crossingover la porumbul dublu haploid pe fundaluri heterozigote și homozigote s-a determinat, că frecvența de recombinare pe fundal heterozigot a corespuns distanțelor genetice între genele marker. Pe fundal homozigot, frecvența de recombinare în microsporogeneză s-a majorat de 1,7-2,0 ori și 1,9-2,5 ori în macrosporogeneză. Efectul lor depinde de poziția segmentului marcat pe cromozom: minim a fost în segmentul distal al cromozomului 2 (1,7-1,9 ori) în funcție de sex, intermediar în segmentul cl-sh1 al cromozomului 9 (1,8-2,0 ori) în microsporogeneză și maximal în segmentul sh1-wx1, care este cel mai apropiat de centromer 2,2-2,5 ori.
S-a stabilit mărirea frecvenței supradominanţei în controlul caracterelor de creștere la hibrizii F1 de grâu şi a transgresiilor pozitive în populațiile F2 sub influența filtratului de cultură Drechslera sorokiniana, ceea ce relevă intensificarea interacțiunilor alelice şi a genelor complementare ca răspuns la acțiunea metaboliților fungului.
Experimental s-a demonstrat implicarea componentelor status-ului apei și sistemului de protecție antioxidantă în formarea și păstrarea stres-memoriei plantelor despre stresul suportat anterior și manifestarea ei în condiții de fluctuație a umidității și secetă repetată.
S-a evidențiat influența poliaminei (putrescinei) asupra mecanismelor de formare a rezistenței complexe a plantelor de soia la insuficiența de umiditate şi conţinut sporit de săruri prin reglarea status-ului apei, ceea ce condiționează sporirea productivității seminciere.
A fost argumentat efectul metaboliților bacterieni și fertilizanților Microcom, fosfor în sporirea toleranței complexe la temperaturi joase, secetă, disbalanță nutritivă, ca urmare a majorării conținutului de substanțe cu funcție stres-protectoare (prolină, glucide solubile, carotenoizi) și activarea unor enzime a metabolismului azotului și fosforului în țesuturi, ameliorarea creșterii și productivității plantelor.
S-a evaluat antagonismul tulpinilor bacteriene Pseudomonas putida, Fluorescens aureofaciens şi Bacillus subtilis asupra agentului patogen Fusarium oxisporum la sfecla de zahăr, ce a demonstrat efectul de combatere a F. oxysporum și protecție la bacterizarea semințelor cu suspensiile bacteriene înainte de semănat.
Au fost elaborate procedee tehnologice de producere a biomasei bacteriofagice și înregistrate rezultate, care atestă acțiunea a 2 concentrații de bacteriofagi asupra bacteriei fitopatogene Erwinia amylovora la cultura gutuiului.
Au fost determinate particularitățile molecular-biologice a bacteriilor și bacteriofagilor izolate în Republica Moldova, stabilind că bacteriile E. amylovora izolate nu au diferențe semnificative după profilurile nucleotidice, iar bacteriofagii variază în capacitatea lor de a infecta bacteriile gazde.
A fost optimizată compoziția feromonului de agregare a larvelor de vârsta a V-a a viermelui merelor din 11 - componenți cu adaosul a 3 compuși antioxidanți, caracterizată prin proprietăți sporite de atragere a larvelor şi păstrarea în condiții de laborator până la 2 luni.
S-au evidențiat speciile de plante nectarifere utilizate ca hrană suplimentară pentru insectele benefice, care ulterior au demonstrat eficiență biologică contra dăunătorilor lăstarilor (Anarsia lineatella, Grapholitha molestae şi Recurvaria nanella) de 71%, iar a fructelor (G. funebrana, G. molestae, G janthinana şi A. lineatellla) de 39%, faţă de martor.
Pentru prima dată a fost identificată în plantația de prun (soiul Stenley) Erinoză invazivă Aculus berochenzis cu gradul de atac al frunzelor și lăstarilor de 80%.
A fost stabilită eficiența de 65% a emulsiei de rozmarin (0,75%) în condiții de seră cu 2 tratamente a tomatelor contra acarienilor.
În aspect aplicativ:
La etapa de maturitate în lapte a grâului în complexul fungic al agenţilor cauzali ai putregaiului de rădăcină Fusarium spp. au constituit 69,3%, Drechslera spp. – 16,9%, iar la etapa de maturitate în ceară – 45,9% și 34,1%, respectiv. Etapa ontogenetică a influențat indicii de diversitate şi dominantă a fungilor ceea ce denotă adaptabilitatea lor înaltă la schimbările biochimice ale substratului de nutriţie – la etapa de maturitate în lapte, indicele de diversitate a
fungilor a constituit 1,92, de dominanţă: 0,49, iar la etapa de maturitate în ceară: 2,87 şi 0,23, respectiv.
S-a extins sortimentul de plante medicinale cu soiuri noi, perspective – Origanum vulgare ssp.vulgare: conţinut conţinut ulei esențial (UE) 0,124–0,365%; componenţi majori: germacren (33,98-26,01%); β-cariofilen (12,16–33,16%); O.vulgare ssp.hirtum: conţinut ridicat UE (2,708-4,621%), component major: carvacrolul (77,61-85,88%).
S-a demonstrat rezistenţa la secetă a soiurilor de Salvia sclarea prin productivitate înaltă 16,0-23,5 t/ha inflorescenţe; UE 0,916-1,202%; producţie UE- 31,6-43,1kg/ha şi Lavandula angustifolia cu productivitate înaltă: inflorescenţe, 6,9-10,8 t/ha); conţinut înalt UE (3,428-5,636%) şi până la 182 kg/ha UE, randament–16,8-21,5 kg/t.
S-a creat material inițial la S.sclarea (19 hibrizi). S-au selectat 10 genotipuri perspective (5 hibrizi F4-F11; 5 linii inbreeding S3-S15).
S-au reprodus, evaluat 440 hibrizi F1 de lavandă perspectivi prin talia înaltă 49,8-73,0 cm; număr mare de tulpini florale, conţinut ridicat–până la 6,424% UE.
Au fost caracterizate și evaluate 600 de soiuri, linii, populații hibride, forme mutante, specii sălbatice de culturi agricole și s-au evidențiat surse prețioase de germoplasmă. S-a demonstrat posibilitatea utilizării test-sistemului de determinare a potențialului de păstrare a materialului semincer de in din colecțiile ex situ. A fost elaborat ghidul electronic, privind managementul datelor din cadrul băncilor de gene referitoare la colecţiile de plante conservate pe termen lung.
A fost evaluat conținutul calitativ și cantitativ de substanțe biologic active la trei specii de plante Veronica spp. Identificați la V. officinalis 9 compuși polifenolici (sub formă de aglicon și glicozide) și 3 compuși iridoidici; V. spuria – 7 polifenolici și 2 iridoidici; V. spicata - 5 polifenolici și 4 iridoidici.
A fost stabilită structura chimică a fiecărui compus și determinată activitatea biologică asupra capacității germinative a semințelor de tomate, ceapă și ardei dulce, ceea ce a demonstrat stimularea facultății germinative cu 26,8-41,6%.
Au fost elaborate bioconjugate pe suport de polimeri biodegradabili cu conținut de bioreglatori pentru incrustarea semințelor. Au fost determinate concentrațiile eficiente ale bioconjugatelor (genistifoliozida 0,005% - carboximetilceluloza 0,2% și tomatozida 0,01% - carboximetilceluloza 1,0%) la păstrare îndelungată a semințelor incrustate de ceapă, pătlăgele vinete, varză, castravete și porumb.
A fost stabilit efectul benefic al bioreglatorilor nativi (scrofulariozida, verbascozida și moldstim), manifestat prin creşterea recoltei la castravete cu 8,5-9,0 t/ha; la tomate - 11,6-15,2 t/ha în câmp deschis.
Au fost elucidate particularitățile activității fotosintetice a pomilor de păr (soiurile Noiabriskaia și Vâstavocinaia), tratați cu SBA Reglalg, microelementele B, Zn, Mn și Mo și amestecul acestora, fiind demonstrate modificări semnificative a bilanțului fitohormonal pe parcursul fenofazei creșterii intensive a lăstarilor anuali comparativ cu celelalte etape ale ontogenezei pomilor.
S-a stabilit, că procedeele de păstrare în atmosfera controlată și cel cu aplicarea inhibitorului biosintezei etilenei - Fitomag asigură o conservabilitate mai reușită a glucidelor totale, substanței uscate, acizilor organici, vitaminei C și respectiv a armoniei gustative, comparativ cu varianta păstrării fructelor în atmosfera obișnuită în rezultatul păstrării de lungă durată a fructelor de păr.
Utilizând diferite metode biochimice şi fiziologice pentru analiza frunzelor de cimişir cu vârstă de 1, 2 şi 3 ani a fost demonstrat, că diapazonul intervalului dozelor de rezistenţă la temperaturi extreme (pozitive sau negative) în diferite anotimpuri ale anului este practic constant, diminuând odată cu creşterea vârstei frunzelor.
A fost demonstrat că parametrii de rezistență a plantelor pot fi apreciaţi în baza specificului diferitor procese metabolice şi enzimatice care asigură detoxificarea speciilor reactive de oxigen.
A fost apreciată rezistenţa la ger şi temperaturi ridicate a diferitor genotipuri de grâu, fiind demonstrată posibilitatea sporirii rezistenţei şi productivităţii plantelor datorită tratării seminţelor înainte de semănat cu biostimulatorul Reglalg. Utilizarea Reglalgului a asigurat obținerea unei recolte medii de 5,75 t/ha, față de câmpurile martor – 4,65 t/ha.
Metoda de captare a masculilor buhelor a influențat semnificativ reducerea numărului ouălor depuse pe plante (cu 50%) față de martor.
În rezultatul lansării entomofagului Trichogramma evanescens s-a obținut o majorare semnificativă a numărului de ouă parazitare (cu 52%), iar a entomofagului Bracon hebetor s-a majorat considerabil numărul de larve parazitate (cu 56%), comparativ cu 4% în martor.
S-a demonstrat, că extractul din rubarbă manifestă proprietăți stimulatoare asupra germinării semințelor de soia și porumb (24-27%) și proprietăți fungicide asupra fitopatogenilor Fusarium (72-77%).
S-a stabilit, că amplasarea a 20 capcane/ha tratate cu biosterilizatorul Admiral 10EC a redus gradul atacului fructelor de către Cydia pomonella L și Grapholitha molesta Busck de la 23,6% la martor până la 1,6%.Tratarea plantelor de măr cu bioelisitori (extrași din alge și plante vasculare) a sporit rezistența lor la atacul patogenilor Venturia inaequalis și Monilia fructigena.
S-a demonstrat, că pentru monitorizarea dăunătorilor livezii de măr este necesară amplasarea 1buc/ha, iar pentru capturarea lor în masă – 4 buc/ha dispozitive cu atractanți biofizici.
Prin perfecționarea schemelor de sinteză a componenților feromonului sexual al moliei florii-soarelui, Homoeosoma nebulella H asigură, în condiții de câmp, atracție activă în doza de 3mg pentru 24 de zile.
Au fost implementate capcane colorate ne-adezive şi cu atractanţi la cireș, măr, gutui și scoruș negru. Capcanele de culoare albă și străvezie pot fi utilizate atât pentru monitorizare, cât şi capturare în masă a gândacului păros (Epicometis hirta) şi muștei europeane (Rhagoletis cerasi).
A fost testată şi evaluată eficacitatea capcanei universale pentru monitorizarea şi capturarea dăunătorilor din seră, inclusiv a dăunătorului de carantină - molia minieră a tomatelor (Tuta absoluta Meyerec). La culturile de castraveți și tomate au fost mai efective capcanele colorate adezive sub formă de bandă (20cm x 10m) pentru monitorizarea și capturarea în masă a populațiilor de musculița albă, tripși și afide.
Au fost testate on-line modelele de prognoză a dezvoltării dăunătorilor la măr şi piersic (păduchele din San Jose, viermele merelor, viermele oriental, molia vărgată a fructelor), viţa de vie (molia verde a strugurilor) şi culturile legumicole (omida fructificaţiilor) pentru optimizarea Sistemului Informaţional elaborat. Au fost testate on-line modelele de evaluare a riscurilor pentru apariţia şi dezvoltarea bolilor la vița de vie - mană (Plasmopara viticola) și făinare (Uncinula necator). Modelele au manifestat veridicitate înaltă și pot fi utilizate pentru aprecierea termenelor de combatere a bolilor și dăunătorilor susnumiți.
A fost elaborat regulamentul de aplicare Metilsalicilatului (MeSA) cu proprietăți de atragere şi activizare a faunei utile în culturile sâmburoase.
A fost elaborată și prezentată la Centrul de Stat de Omologare a Mijloacelor de Uz Fitosanitar și Fertilizanților documentația tehnologică (Regulamentul tehnologic de producere, Indicațiile tehnice a preparatului și Recomandările metodice de aplicare) pentru testare și omologare a preparatului bacteriofagic în combaterea Focului bacterian al rozaceelor.
Au fost transmise la Comisia de Stat pentru Testarea Soiurilor de Plante soiurile: grâu comun Sofidurum, grâu durum Costel, șerlai Parfum Perfect, viță de vie Ametist, Citron, tomate Dimetra, Ilinca.
Au fost omologate soiurile de soia Lăduța și Ștefănel, tomate s.Cisgen, s.Cireașca. S-au omologat în România soiurile: gălbenele s.Nataly, lavandă s.Vis magic10, și s.Alba 7.