- 204 views
Fiind dotat de la natură cu capacităţi deosebite, obţinând o pregătire profesională profundă academicianul Gheorghe ȘIȘCANU s-a sacrificat zi de zi întru prosperarea domeniului fiziologiei plantelor, ce i-a permis de a realiza cercetări la cel mai înalt nivel ştiinţific, dobândind un renume bine meritat în domeniul fotosintezei plantelor pomicole.
S-a născut la 5 iulie 1932 în satul Măcăreşti judeţul Ungheni, Republica Moldova, unde a absolvit şcoala de 7 ani. A continuat studiile la şcoala pedagogică din oraşul Călăraşi, care o absolveşte în a.1952. Studiile superioare le obţine la Institutul Pedagogic din Tiraspol, facultatea de biologie şi chimie (1952-1957). Primii paşi în cercetare i-a întreprins la Institutul de Biologie, filiala Academiei de Științe din Moscova în calitate de doctorand (1958-1961). Munca cu abnegaţie i-a permis de a acumula un vast material experimental în domeniul fiziologiei plantelor, ce a servit ca bază la susţinerea cu succes a tezei de doctor în științe biologice în anul 1963 şi tezei de doctor habilitat în a.1976. În 1982 pentru activitatea didactică prodigioasă doctorul habilitat Gheorghe Şişcanu obţine titlul de profesor universitar.
Competența profesională, rezultatele ştiinţifice obţinute de o înaltă valoare teoretică şi aplicativă, au fost recunoscute de savanţii din ţară, acordându-i-se în a.1989 titlul de membru corespondent, iar în anul 1992 - membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Graţie calităţilor organizatorice, spiritului creativ academicianul Gheorghe Şişcanu a exercitat în perioada 1989-2000 funcția de Secretar științific general al AŞM. A participat nemijlocit la elaborarea Legii cu privire la Academia de Ştiinţe a Moldovei şi Conceptului privind reforma domeniului de cercetare și inovare. Şi-a adus aportul considerabil în menţinerea relaţiilor dintre AŞM şi Asociaţia Internaţională a Academiilor Statelor Independente cu sediul la Kiev. Paralel cu activitatea managerială în cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei a continuat permanent activitatea ştiinţifică. Și-a desăvârşit profesionalismul în cercetare prin stagiile efectuate într-un şir de centre ştiinţifice din Moscova (1959-1960, 1961-1974), Sankt-Petersburg (1960, 1970), Kiev (1960, 1985), Minsk (1971) ş.a.
începând cu anul 1958 şi până în prezent, distinsul fiziolog, academicianul Gh. Şişcanu şi-a consacrat activitatea științifică studiului particularităţilor funcţionării aparatului fotosintetic la plantele pomicole. În 1975 a fondat Laboratorul de Fotosinteză al Institutului de Fiziologie a Plantelor al AŞM, actualmente Institutul de genetică, fiziologie şi Protecție a plantelor, ce reprezintă în sine o școală științifică în domeniul fiziologiei plantelor, focusată prioritar pe studierea fotosintezei la plantele pomicole.
Se știe, că fotosinteza reprezintă un fenomen unic și polivalent în lumea vegetală, ce furnizează energie, hrană, elemente necesare menținerii vieții. Cunoașterea procesului de fotosinteză prezintă o importanță deosebită, fapt, care explică și interesul mereu crescând ale cercetărilor din domeniul dat. În acest context merită a fi menționat faptul că investigațiile în fotosinteză necesită o muncă asiduă și metode sofisticate în domeniul biologiei moleculare, biochimiei și fiziologiei. Printre cei care și-au consacrat viața studierii fiziologiei fotosintezei și rezultatele științifice ale cărui s-au înscris în bibliografia fiziologiei contemporane este și academicianul Gheorghe Șișcanu.
În baza datelor bibliografice şi a propriilor rezultate experimentale de mulţi ani, academicianul Gheorghe Șișcanu a elaborat un nou concept, conform căruia relaţiile donor–acceptor poartă un caracter polifuncţional şi au o valoare semnificativă ca parte componentă a sistemelor de integrare la nivel de organism, ce se reflectă îndeosebi în condiţiile acţiunii factorilor stresogeni. La baza menţinerii efectului dinamic de integrare stă reglarea coordonată a forţei de acţiune a organelor în creştere şi celor de depozitare, intensităţii reacţiilor metabolice, care asigură asimilarea carbonului şi azotului, dimensiunea și direcţia fluxului de asimilate. Aceasta se obţine pe parcursul desfăşurării procesului de adaptare care permite realizarea adecvată şi mai completă a potenţialului de productivitate şi rezistență a plantelor la acţiunea factorilor ecologici nefavorabili. Autorul argumentează că relaţiile donor-acceptor, ce controlează procesele de creştere şi fotosinteză, sunt condiţionate de activitatea centrelor de atracţie. Pe parcursul vegetației, acestea apar succesiv, însă la anumite etape de dezvoltare se pot constitui câteva zone de consum. În astfel de situaţii intensitatea şi direcţia fluxului de transport al asimilatelor depinde de capacitatea de atracţie a acestora. S-a stabilit, că plantele nealtoite de zarzăr şi cele altoite de cais prezintă diferite sisteme donator-acceptor. A demonstrat, că plantele de zarzăr şi cais posedă caracteristici fotosintetice individuale, asigurate de particularităţi morfo-funcţionale ce influenţează relaţiile donator-acceptor, acumularea şi repartiţia biomasei în întreaga plantă. Unul din factorii ce determină intensificarea activităţii fotosintetice la plantele de cais, în comparaţie cu cele de zarzăr, este concentraţia mai mare a unităţilor structural - funcţionale ale aparatului fotosintetic.
În baza rezultatelor obţinute au fost elaborate recomandări referitor la tratarea plantelor pomicole cu preparatele Melongozidă O şi Capsicozidă (compuşi de provenienţă vegetală) în combinaţie cu microelementele Zn, Mn şi B, în calitate de supliment la administrarea de bază a fertilizanților şi alte procedee agrotehnice utilizate la cultivarea pomilor de măr, cais şi piersic.
În cercetările sale, un loc aparte, ocupă studierea coroanei pomilor fructiferi în optimizarea procesului de fotosinteză. Determinarea legităţilor de activitate fotosintetică a frunzelor, în funcţie de poziţia lor pe coroană şi de constituţia acesteia, cât şi influenţei speciei şi portaltoiului asupra intensităţii fotosintezei, i-au permis autorului să propună procedee de modulare a fotosintezei sub influenţa factorilor exogeni şi endogeni. De o apreciere înaltă se bucură lucrările dlui Gh. Şişcanu ce ţin de studierea particularităţilor de interconexiune a activităţii fotosintetice a aparatului de asimilare şi funcţiei metabolice a sistemului radicular al pomilor fructiferi. Aceste rezultate ştiinţifice obţinute de academicianul Gh. Şişcanu au fost expuse în manualul „Fiziologia plantelor pomicole”, editat la Berlin în limba germană (1978) şi apoi în 1982 tradus în limba rusă. De asemenea rezultatele științifice ale autorului au fost incluse în seria de lucrări ”Физиология сельскохозяйственных растений” (1960-1970).
În baza cercetărilor efectuate de către autor este stabilită posibilitatea pronosticării şi aprecierii combinărilor de altoi-portaltoi, conform indicilor fiziologici şi biochimici. Este descrisă activitatea fotosintetică a unui şir de combinări altoi- portaltoi, estimate plantele cu caracteristici performante şi corespunzător cu o productivitate mai sporită.
Pedagog prin vocaţie, academicianul, profesorul universitar Gh. Şişcanu contribuie în mod direct la pregătirea specialiștilor în domeniul biologiei, activând mai bine de 20 de ani la catedra Universităţii de Stat din Moldova în calitate de profesor și președinte a Comisiilor de examinare a tezelor de licență și masterat. Indiscutabil este şi aportul academicianului Gheorghe Şişcanu în pregătirea cadrelor de înaltă calificare: sub tutela Dumnealui au fost susținute 15 teze de doctor în științe biologice. O perioadă îndelungată a condus în calitate de președinte Consiliul științific specializat pentru susţinerea tezelor de doctorat la specialitatea 164.02. Fiziologie vegetală. Antrenat în diferite comisii ale Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare, ex-secretar al Consiliul consultativ de expertiză al Consiliului Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică, membru al Consiliului Directoriu al Societăţii de Fiziologie şi Biochimie Vegetală din Republica Moldova, membru al Federaţiei Europene a Societăţilor de Fiziologie a Plantelor, redactor responsabil şi membru al colegiului de redactare la un şir de reviste de prestigiu, membru al Colegiului de redacţie al Editurii Enciclopedice.
Rezultatele ştiinţifice au fost reflectate în peste 350 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 7 monografii: Фотосинтез яблони (1973), Фотосинтез сливы и его изменение при вертициллезе (1973), Фотосинтетическая деятельность и совместимость у косточковых культур (1981), Фотосинтез плодовых растений (1986), Investigaţii în domeniul fotosintezei cireşului (1996), Relaţiile donor-acceptor şi productivitatea plantelor de soia (2001), Fotosinteza și funcționalitatea sistemului donator-acceptor la plantele pomicole (2018).
Relevanţa cercetărilor realizate este confirmată de 14 brevete de invenţii, care au fost prezentate la Saloane şi Expoziţii Naţionale şi Internaţionale şi menţionate cu diplome şi medalii. Diseminarea rezultatelor ştiinţifice s-a realizat prin comunicările prezentate la un şir de foruri ştiinţifice naţionale şi internaţionale.
Pentru rezultatele cercetărilor fundamentale şi inovaţionale, managementul cercetărilor științifice şi pregătirea cadrelor de înaltă calificare a fost distins cu titlul onorific „Om Emerit” (1995), Ordinul Republicii (1996), Medalia „Dimitrie Cantemir" (2002), Medalia jubiliară „60 ani de la fondarea primelor instituții academice din Republica Moldova" (2006), Medalia „Nicolae Milescu Spătarul” (2017), Diploma Aniversară de Gratitudine 75 ani de la crearea primelor instituții academice (2021).
Cu ocazia onorabilei aniversări, exprimăm cele mai sincere sentimente de recunoștință pentru aportul în dezvoltarea fiziologiei vegetale, dorindu-i distinsului savant, profesorului universitar, academicianului Gheorghe ŞIŞCANU sănătate, prosperitate, perseverență, ani de viață lungă sanogenă şi noi realizări.
La mulți ani!